Stilou ACM Terra Black - Gold Trim - Steel Nib GP Iridium

Descriere Brand ACM

Întreprinderea de Industrie locală județeană „Archimet” Sibiu este al doilea mare producător de stilouri din țară. Nu știm anul în care s-a înființat I.I.L.J. „Archimet”. Credem că după 1960, când industriile locale au început să fie tot mai mult încurajate de autoritățile comuniste, ele preluând o bună parte din categoria bunurilor de larg consum pentru ca acestea să nu mai fie o „povară” pe umerii marilor coloși industriali care aveau alte obiective economice. Oricum, din reclamele vremii aflăm că întreprinderea își avea sediul în strada Abatorului nr. 2, într-o zonă care a fost ulterior demolată, astăzi aflându-se acolo un bloc de locuințe. Mai bine de un deceniu și jumătate „Archimet” a ajuns să producă 12 modele de stilouri, cele mai multe dintre ele vândute la nivel național și căutate de rețelele de librării pentru calitatea lor. În anii cei mai buni, la „Archimet” lucrau cel puțin 60 de muncitori, unii la sediul întreprinderii, iar alții de acasă, după modelul cooperativelor meșteșugărești, unde disciplina nu se putea compara cu cea din marile întreprinderi de stat. În anul 1971, „Archimet” avea mai multe secții, în afară de cel din Sibiu. Într-un anunț publicitar din 12 august 1971, întreprinderea anunța că angajează doi gestionari pentru unitățile din Orlat și Cisnădie. „Archimet” a folosit două abrevieri pentru stilourile introduse pe piață: ACM și MACO. S-ar putea ca în cadrul întreprinderii să fi lucrat două entități, cu muncitori și întreprinzători diferiți, fiecare adjudecându-și câte o abreviere, utilizată atunci când una dintre ele propunea un nou model. Modelele lansate pe piață de „Archimet” sunt: ACM „Cibin” (prima parte a anilor `60), MACO „Jupiter” (aceeași perioadă), MACO „Rândunica” (1968, cum putea vedea pe ambalajul acestui model), MACO „Junior” (sfârșitul anilor `60), MACO „Diplomat” (cu trei variante) și ACM „Terra” (apărute în anul 1971), MACO „Emmy” (apărut între anii 1970-1971), ACM „Gigant” și ACM „Ghiocel” (stilou pentru elevi) – ambele apărute în anul 1972. Mai există două stilouri pentru copii, de dimensiunile „Pionierului” de la „Flaro” – ACM „Minior” și MACO „Păltiniș”, apărute probabil tot prin anii 1970 – 1972. Ambele sunt stilouri de calitate mult mai slabă decât modelele prezentate înaintea lor. Un articol din ziarul „Scânteia” din 24 iunie 1972 ne oferă o serie de informații interesante despre „Archimet” și despre dezvoltarea la care ajunsese întreprinderea căreia îi acorda atenție publicația centrală a partidului comunist. La vremea respectivă, întreprinderea era condusă de inginerul Alexandru Bucur. Corespondentul publicației, Nicolae Brujan, consemna că cei de la „Archimet” „suplimentaseră angajamentul inițial la producția marfă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei”. Cum anume? Prin diversificarea gamei de produse. În lunile martie-mai 1972, întreprinderea adusese pe piață 20 de noi sortimente de produse, printre care multe obiecte de uz casnic și jocuri din plastic pentru copii. „Marea familie a stilourilor – „Diplomat”, „Emi”, „Terra”, „Jupiter”, „Rîndunica”, „Cibin” și altele s-a îmbogățit și ea cu noi modele. În curând vor fi livrate comerțului stilourile „Gigant”, dotate cu rezervoare de cerneală de mare capacitate și „Ghiocel”, proiectat și realizat pentru școlari”, se arată în articolul citat. Directorul Alexandru Bucur menționa pentru „Scânteia”: „Stăruințele sectorului de concepție pentru lărgirea bazei sortimentale au fost dublate de numeroase măsuri tehnice, care să asigure un important spor de productivitate și în același timp o calitate superioară a fiecărui nou produs. La secția de la Orlat, de pildă, au fost montate de curând două noi mașini de injectat mase plastice; atât pentru secțiile din Sibiu cât și pentru cea din Orlat s-au dezvoltat și se modernizează atelierele mecanice pentru asigurarea operativă a producției cu sculele și dispozitivele necesare noilor sortimente intrate în producție”. În documentarea pe care am realizat-o la Sibiu, unde am discutat cu mai mulți foști lucrători ai „Flaro”, inclusiv cu directorul aflat la conducere în anul 1989, inginerul Lucian Ghindea, am aflat că pe la jumătatea anilor `70, întreprinderea „Archimet” fusese înglobată în „Flamura Roșie”, fiind preluați și 60 de muncitori. La început nu am înțeles exact cum fusese posibilă această dizolvare a unui concurent redutabil de pe piață. Ulterior am aflat de existența unui decret emis de Consiliul de Stat al României. DECRETUL nr. 220 din 14 iulie 1977 privea trecerea unităţilor cu activitate de producţie industrială din subordinea consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti în subordinea unor întreprinderi, centrale industriale şi unităţi asimilate acestora, de sub îndrumarea şi controlul unor ministere şi altor organe centrale de stat. Probabil că acesta a fost momentul și prilejul să se înlăture un paralelism mai greu de priceput: existența într-un singur oraș a două întreprinderi – una națională, iar alta locală – care produceau același produs și anume stilouri. Am descoperit în arhiva „Flaro” un dosar care poartă numele „NORME INTERNE/PRODUSE I.J.I.L. Sibiu”. Dosarul este din 1975 - 1977 și conține normele pentru opt modele de stilouri produse de Întreprinderea Județeană de Industrie Locală „Archimet”. Prezența acestui dosar în arhiva „Flaro” este o dovadă a preluării despre care discutăm. Ei bine, cele opt modele pe care I.J.I.L.-ul le producea în acei ani erau: „Minor”, „Cibin”, „Ghiocel”, „Rîndunica”, „Jupiter”, „Terra”, „Emmy” și „Diplomat”. Toate desenele tehnice de produs erau realizate în atelierul de proiectare al I.J.I.L.-ului, iar prima semnătură pe cele mai multe dintre modele îi aparținea lui I. Petravan, probabil proiectant în cadrul întreprinderii. Ce s-a întâmplat cu modelele de stilouri „Archimet” după înglobarea sa? Ele au fost produse mai departe de „Flamura Roșie”. Așa se face că, în unele afișe de la finalul anilor `70 și începutul anilor `80 sunt promovate modele care proveneau și de la „Flaro” și de la „Archimet”, ceea ce putea părea de neînțeles până la descoperirea noastră privind înghițirea întreprinderii locale de către „Flamura Roșie”. Perioada de tranziție a durat câțiva ani, nu mulți, după care modelele produse de fosta întreprindere locală au dispărut total de pe piață. „Archimet” rămâne o poveste de succes, dovedind că o mică întreprindere locală poate concura cu un mare colos industrial atunci când există inventivitate, mai puțină birocrație și ceea ce astăzi s-ar putea numi un bun marketing.