Stilou Flaro Pescarus 2 Red - Chrome Trim - Steel Nib Flaro 41 F

Descriere Brand Flaro

Istoria celebrei fabrici de stilouri de la Sibiu, cunoscută de toți sub denumirea de „Flaro”, putem spune că începe cu 100 de ani în urmă. La data de 18 decembrie 1922 își începea activitatea o mică fabrică numită „Gratioza”. Actul de înființare este oficializat prin decizia Tribunalului Sibiu, de la 5 iulie 1923, prin care se specifică „înregistrarea în registrul firmelor sociale a următoarei firme: Fabrica de articole de hârtie Gratioza Mill Paltle și Comp, societate în nume colectiv, cu sediul principal în Sibiu, ai cărui asociați sunt Iulius Grünberger, fabricant, domiciliat în Viena…, Richard Rieger, fabricant, Laonhard Pantle, comerciant și Carol Neumann, comerciant, domiciliați în Sibiu”. În 1925 „Gratioza” se transformă în societate anonimă, cu denumirea „Gratioza Mill Pantle SA”, cu sediul în strada Râuri nr. 12 și cu un capital social de 12 milioane lei împărțit în acțiuni egale de câte 1000 de lei. Din decizia Tribunalului Sibiu din data de 9 decembrie 1925, aflăm că erau nouă acționari, dintre care doi erau cetățeni străini. Dotarea fabricii a fost, de la început, una precară, activitatea fiind preponderent manuală. Criza mondială din anii 1929 – 1933 îi obligă pe acționari să diversifice obiectul de activitate pentru a putea face față situației economice. Astfel, în 1931 „Gratioza SA” este înmatriculată la Camera de Industrie și Comerț Sibiu cu nr. 194, din 19 august, având ca obiect de activitate: „fabricarea de plicuri, confecțiuni din hârtie și articole din metal și de birou”. În această perioadă, Gratioza devine furnizorul Casei Regale pentru producția de plicuri de corespondență și alte produse de birou. Naționalizarea fostei fabrici „Gratioza” a survenit în 1948, când aceasta a fost comasată cu o altă întreprindere din Sibiu – „Deropa” – care fusese naționalizată cu puțin timp înainte. Numele dat noi entități a fost Întreprinderea Industrială de Stat „Flamura Roșie”. Un moment extrem de important în ceea ce ne interesează pe noi este comasarea cu „Flamura Roșie”, în 1950, a societății „Artalith”, care fusese deja naționalizată. În acest mod, producția de stilouri și de alte instrumente de scris (care era specialitatea întreprinderii „Artalith”) a intrat și în obiectul de activitate al „Flamurei Roșii”. Acesta crește o dată cu alte două comasări. În anul 1954 Întreprinderea „Celuloidul” din Reșița, care producea articole din bachelită, se desființează. Utilajele și producția lor (posibil și o parte dintre muncitori) sunt preluate de „Flamura Roșie”. Anul 1955 aduce o nouă comasare. Întreprinderea AMIT București, care producea accesorii pentru industria textilă (spete, cocleți etc.), este preluată cu tot cu utilaje de către „Flamura Roșie”, care devine pentru o bună perioadă de timp principalul furnizor pentru această ramură industrială din România. În fine, în 1958 are loc ultima comasare, cea cu Întreprinderea „Orlalit”, din Orlat, care fusese înființată în anul 1925, cu capital străin. La naționalizare, în 1948, întreprinderea „Flamura Roșie” avea un personal de 401 lucrători. Numărul acestora a crescut la 633 în anul 1950 și tot crește în anii următori, fie prin comasările succesive, fie prin dezvoltarea fabricii și diversificarea producției. La revoluție, întreprinderea avea 4000 de angajați, dintre care 600 lucrau numai la Secția de stilouri. În aceeași perioadă au început să fie produse și primele stilouri inscripționate cu denumirea „Flaro”, urmată de o cifră care înseamnă poziția de producție (numărul de catalog). Stilourile din celuloid au început să fie fabricate la „Flamura Roșie” destul de repede, probabil de prin 1951 – 1952. În 1960 se achiziționează primele mașini de injectat mase plastice, care sunt folosite la producția unor bunuri de larg consum aflate deja în producție: tacâmuri, farfurioare, repere ale stilourilor și și pixurilor aflate deja în producția curentă. Anul 1960 este și ultimul în care la „Flamura Roșie” se produceau stilouri din celuloid lucrate la strung. Am în colecția mea patru exemplare, diferite la culoare, ale modelului „Flaro 60”, cel care avea să încheie o epocă. În 1961 intra pe piață cel mai cunoscut model al întreprinderii, „Flaro 61”. Începea o nouă epocă și pentru producția de stilouri. Au urmat două decenii în care au apărut aproape 50 de modele de stilouri, printre care „Flaro Vega”, „Astra 101”, „Cabinet”, „Sirius”, „Student”, „Diamant”, „Selena” sau stilourile pentru elevi „Pionier”, „Pionier 70”, „Școlar” și, mai spre final, „Elev”. Cele mai cunoscute și căutate modele – atunci și acum – sunt „stiloul guvernamental” numit „Flaro Dacia” și „Flaro 61 C”, modelul cu aproape 20 de pattern-uri. Oare care era producția de stilouri în perioada de vârf? Dintr-un document furnizat mie de BNR aflăm care era producția preconizată pentru anul 1971 pentru stilourile dotate cu penițe aurite: 1.130.000 bucăți. Adică circa 100.000 de exemplare pe lună. Producția de stilouri a dispărut aproape imediat după 1990. Secția de stilouri s-a închis, iar ultimul model produs după 1990 a fost unul ieftin, „Univers”, care nu semăna cu niciun stilou din perioada clasică.